Recomandat

Metode eficiente de a ramane insarcinata

Cum cresti sansele de a ramane insarcinata   In planificarea unei sarcini, e esentiala intelegerea ciclului menstrual. Prima zi a...

La ce sa te astepti in prima saptamana din viata bebelusului tau

Viata ta: disconfortul dat de alaptarea la san

In primele 2 pana la 4 zile dupa nasterea bebelusului tau, laptele incepe sa "coboare", umplandu-ti sanii. (Imediat dupa nastere, bebelusul tau a fost alaptat cu o substanta hranitoare numita colostru.) Cunoscuta sub denumirea de "angorjare", aceasta schimbare importanta are unele efecte adverse pentru proaspetele mamici.

Angorjarea poate crea un discomfort de la mediu pana la considerabil. De ce? Corpul tau impinge laptele din glandele care l-au produs pana la nivelul mameloanelor. Mai trebuie sa faci fata si unei scaderi a nivelului de hormoni si senzatiei inca nefamiliare a unui nou-nascut care suge.
Sanii tai pot fi durerosi sau grei si fierbinti, si pot sa se umfle sau sa para ca pulseaza. Nu interpreta asta ca pe un semn cum ca alaptatul nu este pentru tine deoarece este prea dureros. Angorjarea este un fenomen de scurta durata ce se va diminua pe masura ce corpul tau se acomodeaza cu alaptatul.

Intre timp iata cateva moduri utile pentru a reduce durerea :
  •  Fa un dus cald.
  • Aplica comprese calde (cum ar fi un prosop udat cu apa fierbinte si stors) pe sani inainte de fiecare alaptare.
  • Elimina o mica cantitate de lapte din fiecare san inainte de alaptare. Un san plin cu lapte poate face alaptarea mai dificila, deoarece gura bebelusului se afla intr-o pozitie nefireasca. Atunci el trebuie sa faca mai mult efort pentru a obtine laptele, ceea ce are ca efect aparitia durerii la nivelul sanilor.
  • Poarta un sutien pentru alaptare. Unele femei prefera sa il poarte chiar si noaptea.
  • Alapteaza la fiecare 2-3 ore. Nu te feri sa alaptezi din cauza durerii. Cu cat alaptezi mai mult cu atat mai repede sanii tai se vor simti mai bine. Alapteaza alternativ.
  • Aplica comprese reci dupa fiecare alaptare. Incearca sa folosesti o punga de gheata sau una de legume congelate.

 3 intrebari despre icter

Ce este icterul?

Icterul este o coloratie galbena a pielii si a portiunii albe a ochilor. Daca apesi cu degetul pielea de pe nasul sau de pieptul unui bebelus, poti sa observi tenta galbuie. Daca pielea bebelusului este inchisa la culoare, poti sa observi coloratia galbuie a ochilor.

Cel mai comun tip de icter se dezvolta in a doua sau a treia zi de viata – sau atunci cand bebelusul este externat din spital – si de aceea este important sa stii despre ce este vorba si sa fii atenta sa il recunosti. In majoritatea cazurilor este vorba despre icter fiziologic care dispare de la sine in 2 saptamani.

Ce il cauzeaza?

Un nou-nascut are mai multe eritrocite (celule rosii) decat are nevoie organismul lui, si daca un ficat imatur nu le poate procesa suficient de repede, un pigment galben, denumit bilirubina, apare in sange. Cam jumatate dintre bebelusii alaptati la san dezvolta grade variate de icter in primele doua saptamani de viata.

Bebelusii prematuri sunt mai ales vulnerabili. Unii dintre bebelusii alaptati la san dezvolta icter daca nu primesc lapte suficient, deoarece bilirubina nu paraseste organismul prin procesul de epurare. Acesta apare de obicei in a doua saptamana de viata. Cand icterul este detectat in primele 24 de ore, acesta se datoreaza de obicei unei incompatibilitati de grup sangvin cu mama (mama este Rh-negativ si copilul este Rh-pozitiv) sau unei probleme hepatice.

Ar trebui sa ma ingrijoreze?

Majoritatea cazurilor de icter la nou-nascuti sunt nepericuloase si nu necesita vreun tratament. In cazurile moderate, doctorul iti poate prescrie fototerapie (terapie prin lumina). Aceasta implica plasarea copilului dezbracat sub o lumina albastra speciala care ajuta organismul copilului sa metabolizeze bilirubina.

Aceasta terapie se poate face in spital sau acasa cu o unitate portabila. Un tip special de patura electrica din fibra optica are un efect similar. Doctorul tau poate cere analize de sange pentru a masura nivelul de bilirubina. Cu monitorizare si tratament, riscul de complicatii este redus la aproape zero.